În articolul de astăzi vom pătrunde în lumea fascinantă a lui Cipru. Va fi o călătorie incitantă în care vom explora diferite aspecte legate de Cipru, de la istoria și originea sa până la impactul său asupra societății de astăzi. Pe parcursul acestui articol, vom analiza în profunzime diferitele fațete ale Cipru, oferind informații detaliate și perspective actualizate asupra acestui subiect de interes general. În plus, vom explora cele mai recente cercetări și descoperiri referitoare la Cipru, precum și opiniile experților în domeniu. Așa că pregătește-te să te cufunzi într-o călătorie captivantă de cunoștințe și informații despre Cipru. Nu rata!
Localizarea Cipru (în imagine dreapta jos), arătând Republica Cipru în verde mai închis și autodeclarata republică a Ciprului de Nord într-un verde mai strălucitor, cu restul Uniunii Europene în verde decolorat
Cele mai vechi rămășite umane de pe insula Cipru datează din mileniul al X-lea î.e.n., precum cele din satul neolitic Khirokitia. În Cipru se găsesc unele dintre cele mai vechi puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și Veneției, după care a fost sub ocupație otomană timp de peste trei secole între 1571 și 1878 (de jure până în 1914).
Ciprul a fost plasat sub administrație britanică în 1878 și anexat oficial de Marea Britanie în 1914. Partiția Ciprului și crearea unui stat turc în nordul insulei a devenit o politică a liderilor ciprioți turci și a Turciei începând cu anii 1950. Liderii turci au promovat anexarea Ciprului de către Turcia deoarece ei considerau Ciprul ca fiind o "extensie a Anatoliei"; Pe de alta parte, încă din secolul al XIX-lea, majoritatea ciprioților greci și biserica ortodoxă promovau unirea cu Grecia, care a devenit o politică națională greacă în anii 1950. În urma violențelor naționaliste din anii 1950, Ciprul a obținut independența în 1960. Cu toate acestea, violența intercomunala dintre ciprioții greci și ciprioții turci a continuat și după obținerea independenței, în urma cărora mai mult de 25.000 de ciprioți turci au devenit refugiați.:17–20 La 15 iulie 1974, o lovitură de stat a fost organizată de naționaliștii greci ciprioți și de o parte a juntei militare din Grecia într-o încercare de a uni Ciprul cu Grecia. Această acțiune a precipitat invazia turcă a Ciprului, care a condus la capturarea teritoriului actual al Ciprului de Nord. În perioada invaziei și de după, peste 150.000 de ciprioți greci și 50.000 de ciprioți turci au fost refugiați în partea sudică respectiv nordică a insulei. Republica Turcă a Ciprului de Nord este creată în anul 1983 în partea de nord a insulei. Aceste evenimente și situația politică care a rezultat în urma invaziei sunt chestiuni care se dispută și astăzi.
Republica Cipru are suveranitate de jure asupra insulei Cipru și apelor din jur, cu excepția bazelor militare britanice Akrotiri și Dhekelia, administrat ca zone de suveranitate. Cu toate acestea, Republica Cipru este de facto împărțită în două părți principale; zona de sub controlul efectiv al Republicii, care cuprinde circa 59% din suprafața insulei, și zona de nord, administrată de Republica Turcă a Ciprului de Nord, care este recunoscută doar de Turcia, acoperind aproximativ 36% din suprafața insulei. Comunitatea internațională consideră că partea de nord a insulei este teritoriu al Republicii Cipru sub ocupație de către forțele armate turcești.
În august 1974 arhiepiscopul Makarios, președintele țării, a fost înlăturat de la putere de simpatizantii mișcării Enosis, având ca scop unirea cu Grecia. Serviciile secrete turcești au aflat de intenție și, în noaptea dinaintea declarării anexării Ciprului la Grecia, trupele turcești au invadat partea de nord a Ciprului, locuită predominant de turci, instaurând în 1983 Republica Turcă a Ciprului de Nord și alungând pe toți grecii. Cei din sud au reacționat în același fel și i-au alungat în nord pe toți turcii. Situația s-a perpetuat până în zilele noastre. Actul nechibzuit a declanșat așa-numita „criză cipriotă”. Republica Turcă a Ciprului de Nord este recunoscută numai de Turcia din prima săptămână de la înființare.
^Barbara Rose Johnston, Susan Slyomovics. Waging War, Making Peace: Reparations and Human Rights (2009), American Anthropological Association Reparations Task Force, p. 211
^Quigley. The Statehood of Palestine. Cambridge University Press. p. 164. ISBN978-1-139-49124-2. The international community found this declaration invalid, on the ground that Turkey had occupied territory belonging to Cyprus and that the putative state was therefore an infringement on Cypriot sovereignty.
^Nathalie Tocci (ianuarie 2004). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing Peace Or Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate Publishing, Ltd. p. 56. ISBN978-0-7546-4310-4. The occupied territory included 70 percent of the island's economic potential with over 50 percent of the industrial ... In addition, since partition Turkey encouraged mainland immigration to northern Cyprus. ... The international community, excluding Turkey, condemned the unilateral declaration of independence (UDI) as a.
^Peter Neville (). Historical Dictionary of British Foreign Policy. Scarecrow Press. p. 293. ISBN978-0-8108-7371-1. ...Ecevit ordered the army to occupy the Turkish area on 20 July 1974. It became the Republic of Northern Cyprus, but Britain, like the rest of the international community, except Turkey, refused to extend diplomatic recognition to the enclave. British efforts to secure Turkey's removal from its surrogate territory after 1974 failed.
Anastasiou, Harry (). Broken Olive Branch: Nationalism Ethnic Conflict and the Quest for Peace in Cyprus. Syracuse University Press. ISBN0-8156-3196-0.
Brewin, Christopher (). European Union and Cyprus. Eothen Press. ISBN0-906719-24-0.
Dods, Clement (ed.) (). Cyprus: The Need for New Perspectives. The Eothen Press. ISBN0-906719-23-2.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
Durrell, Lawrence (). Bitter Lemons. Faber and Faber. ISBN0-571-20155-5.
Faustmann, Hubert and Nicos Peristianis (). Britain and Cyprus: Colonialism and Post-Colonialism, 1878–2006. Bibliopolis. ISBN978-3-933925-36-7.
Gibbons, Harry Scott (). The Genocide Files. Charles Bravos Publishers. ISBN0-9514464-2-8.
Palley, Claire (). An International Relations Debacle: The UN Secretary-General's Mission of Good Offices in Cyprus, 1999–2004. Hart Publishing. ISBN1-84113-578-X.
Plumer, Aytug (). Cyprus, 1963–64: The Fateful Years. Cyrep (Lefkosa). ISBN975-6912-18-9.
Richmond, Oliver (). Mediating in Cyprus. Frank Cass. ISBN0-7146-4431-5.
Richmond, Oliver and James Ker-Lindsay (eds.) (). The Work of the UN in Cyprus: Promoting Peace and Development. Palgrave Macmillan. ISBN0-333-91271-3.Mentenanță CS1: Text în plus: lista autorilor (link)
Richter, Heinz (). A Concise History of Modern Cyprus 1878–2009. Rutzen. ISBN978-3-447-06212-1.
Sacopoulo, Marina (1966). Chypre d'aujourd'hui. Paris: G.-P. Maisonneuve et Larose. 406 p., ill. with b&w photos. and fold. maps.
Tocci, Nathalie (). EU Accession Dynamics and Conflict Resolution: Catalysing Peace or Consolidating Partition in Cyprus?. Ashgate. ISBN0-7546-4310-7.
Yiorghos, Leventis, (). Cyprus: The Struggle for Self-Determination in the 1940s. Peter Lang. ISBN0-8204-5428-1.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Yiorghos, Leventis, Murata Sawayanagi Nanako, Hazama Yasushi (). Crossing Over Cyprus. Research Institute for Languages and Cultures of Asia and Africa (ILCAA) Tokyo University of Foreign Studies (TUFS). ISBN978-4-86337-003-6.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
Puteți găsi mai multe informații despre Cyprus prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental (preponderent asiatic)
1 În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european ·2 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței ·3 Stat transcontinental