Invazia Irakului din 2003 | ||||||||||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Parte din Războiul din Irak | ||||||||||||||||
Informații generale | ||||||||||||||||
| ||||||||||||||||
Beligeranți | ||||||||||||||||
Saddam Hussein | George W. Bush | Statele Unite ale Americii | Regatul Unit | Australia | Polonia | Irakul Ba'athist | Ansar al-Islam | Tommy Franks | Tony Blair | Brian Burridge | Qusay Hussein | Uday Hussein | ||||
Modifică date / text |
Invazia Irakului din 2003 a avut loc între 20 martie și 1 mai 2003 și a dus la începerea Războiului din Irak, care a fost numit Operațiunea Eliberarea Irakului de către Statele Unite ale Americii (înainte de 19 martie ea se numea Operațiunea Enduring Freedom, continuare a Războiului din Afganistan). La invazie au luat parte trupe din Statele Unite ale Americii, Marea Britanie, Australia și Polonia.
Numărul participanților a fost:
S-a intenționat deschiderea și unui front în Nord, Turcia refuzând să-i fie folosit teritoriul în acest scop după ce SUA nu și-a dat acordul ca armata turcă să fie folosită împotriva insurgenților kurzi în Turcia. Cele mai multe țări și-au trimis trupe în Irak doar după invazie. Aceste forțe au fost numite "Coaliția celor favorabili" (Coalition of the Willing).
|
„Les États ne renonceront pas au droit de faire la guerre car l’ONU n’apporte pas aux États une garantie absolue de venir au secours des États attaqués; l’ONU ne peut que promettre que la situation sera examinée et qu’elle fera son maximum pour l’aider mais c’est tout...Une gouvernance mondiale efficace doit combiner :
Mais quand les US refusent la CPI, ils n’ont pas totalement tort: en effet, on demande à quelqu’un qui "se mêle les mains dans la merde" de pouvoir être mis en cause par un observateur qui lui ne se mouille pas!”
- impliquation des grandes puissances
- représentativité démocratique
|DataArhivei=
ignorat (ajutor); Parametru necunoscut |URLarhivă=
ignorat (posibil, |urlarhivă=
?) (ajutor)Merită menționat apoi și faptul că aceste puține războaie care au fost aprobate totuși de către O.N.U., au fost pregătite juridic și declanșate tocmai ca urmare a presiunilor americane (războiul din Coreea și primul război din Golf, din timpul primului președinte Bush).
Conflictul a fost de scurtă durată, și cu daune minime pentru armatele invadatoare, datorită inegalității între forțele implicate: consecință a unui deceniu de embargo, Irakul a dus lipsă de apărare antiaeriană, iar armata și economia sa se aflau în condiții proaste.
După înlăturarea regimului bathist (socialist) irakian, S.U.A. și-au proclamat victoria.
Așa a început ocuparea Irakului de către coaliția internațională.