Leunclavius

În lumea de astăzi, Leunclavius a devenit un subiect de mare relevanță și interes pentru o mare varietate de oameni. Fie în domeniul academic, profesional sau personal, Leunclavius trezește curiozitatea și atenția multor oameni la nivel global. De-a lungul istoriei, Leunclavius a fost obiect de studiu, dezbatere și reflecție și continuă să fie un subiect de actualitate și relevantă în societatea de astăzi. În acest articol, vom explora în detaliu și cuprinzător impactul și importanța Leunclavius, precum și implicațiile sale în diferite domenii ale vieții de zi cu zi.
Leunclavius
Date personale
Născut1533 Modificați la Wikidata
Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (59 de ani) Modificați la Wikidata
Viena, Monarhia Habsburgică Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină Modificați la Wikidata

Johannes Leunclavius (Johann Lewenklaw sau Hans Löwenklau; n. 1533, Coesfeld, Renania de Nord-Westfalia, Germania – d. , Viena, Monarhia Habsburgică) a fost un istoric german care a trăit în secolul al XVI-lea. A scris o istorie a Imperiului Otoman (Annales Sultanorum Othmanidarum, Frankfurt, 1588), operă ce conține informații prețioase despre Țările Române și istoria lor în secolele al XV-lea și al XVI-lea

Astfel, Johannes Leunclavius îl socotea pe domnitorul muntean Mircea cel Bătrân „bărbatul cel mai puternic și mai viteaz dintre creștini”.

Alte lucrări ale sale au fost:

  • Ius orientale (1573).
  • Historiae Mvsvlmanae Tvrcorvm, De Monvmentis ipsorvm exscriptae... (1591).
  • Jus graecoromanorum (1596, Frankfurt)
  • Iuris Graeco Romani tam canonici quam civilis Arhivat în , la Wayback Machine.

Note

  1. ^ a b c d Bibliothèque nationale de France 
  2. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ „Leunclavius”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ CONOR]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Dicționar Enciclopedic Român (editat de Academia R.P.R.), vol. III, literele K-P, Editura Politica, Bucuresti, 1965, p. 112.