În lumea de astăzi, Ruptura sino-sovietică este un subiect care a devenit din ce în ce mai relevant și mai interesant. De-a lungul timpului, Ruptura sino-sovietică a devenit un punct de referință pentru numeroase dezbateri, cercetări și discuții în diferite domenii. Fie la nivel personal, profesional, academic sau social, Ruptura sino-sovietică a stârnit interesul unei game largi de oameni. În acest articol, vom explora diferitele aspecte legate de Ruptura sino-sovietică, analizând impactul, implicațiile și perspectivele de viitor ale acestuia. În plus, vom examina modul în care Ruptura sino-sovietică ne-a influențat viața și cum poate continua să afecteze modul în care gândim și acționăm în viitor.
Ruptura chino-sovietică: Statele comuniste din 1980 de partea Uniunii Sovietice (roșu); pro-chineze (galben) și țările ne-aliniate conflictului: Coreea de Nord și Iugoslavia (negru).
Ruptura sino-sovietică a fost agravarea progresivă a relațiilor dintre Republica Populară Chineză (RPC) și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) în timpul Războiului Rece (1945-1991). Din 1956, țările au avut (în secret) divergențe ideologice, și, începând din 1961, comuniștii chinezi în mod oficial au denunțat „Grupul revizionist trădător al conducerii sovietice”. În anii 1960, această divergență intelectuală a devenit critică, continuând până la sfârșitul anilor 1980 - și totuși ea a fost adusă în discuție și la desființarea URSS-ului în 1991. Divergența doctrinară a celor două partide s-a datorat mai mult interesului național chinez sau rus, ca și modului de interpretare a ideologiilor marxiste.
