Wilhelm Wundt

Wilhelm Maximilian Wundt
Date personale
Nume la naștere	Wilhelm Maximilian Wundt
Născut	16 august 1832 Neckarau⁠(d), Confederația Germană, Germania
Decedat	31 august 1920 (88 de ani) Leipzig, Republica de la Weimar
Înmormântat	Südfriedhof Leipzig]
Căsătorit cu	Sophie Wundt]
Copii	Max Wundt] Eleonore Wundt]
Cetățenie	Germania
Ocupație	filozof cadru didactic universitar​ psiholog fiziolog​ scriitor
Limbi vorbite	limba germană
Activitate
Domeniu	Psihologie, fiziologie
Instituție	Universitatea din Heidelberg Universitatea din Zürich Universitatea Leipzig
Alma Mater	Universitatea din Tübingen Universitatea din Heidelberg Universitatea Humboldt din Berlin
Organizații	Academia de Științe din Sankt Petersburg​ Academia Saxonă de Științe​ Academia Rusă de Științe Academia de Științe din Berlin Bayerische Akademie der Wissenschaften] Academia Națională de Științe a Statelor Unite ale Americii​ Academia de Științe din Torino​
Conducător de doctorat	Karl Ewald Hasse] Hermann von Helmholtz
Doctoranzi	Hugo Münsterberg] Oswald Külpe] Emil Kraepelin Vladimir Mihailovici Behterev] Edward Bradford Titchener James McKeen Cattell] Celpanov, Gheorgi Ivanovici] Siegfried Askinasy] Edward W. Scripture] Ernst Fiedler] ...încă 37
Cunoscut pentru	Unul din părinții psihologiei moderne, fondator al structuralismului
Modifică date / text

Wilhelm Maximilian Wundt (n. 16 august 1832, Neckarau^⁠(d), Confederația Germană, Germania – d. 31 august 1920, Leipzig, Republica de la Weimar) a fost un psiholog, fiziolog și filozof german, întemeietor al psihologiei ca știință autonomă, fondator al primului laborator de psihologie experimentală și primul care a utilizat metoda experimentală a introspecției.

Biografie

S-a născut la Neckarau, un orășel de lângă Mannheim, ca fiu al unui pastor luteran. Era un copil precoce care prefera să studieze retras, în liniște.

În perioada 1851-1856 a studiat la Universitățile din Tübingen, Heidelberg și Berlin. Printre celebrii săi profesori îi putem menționa pe Johannes Peter Müller și Emil du Bois-Reymond.

În 1857 își dă doctoratul la Heidelberg. În perioada 1858-1863 a fost asistentul lui Hermann von Helmholtz căruia, 8 ani mai târziu, îi devine succesor.

În perioada 1863-1871 ține prelegeri de fiziologie, psihologie și mai ales de "psihologie fiziologică", un domeniu pe care l-a promovat.

În 1874 devine profesor de "filozofie inductivă" la Zürich, iar în perioada 1875-1917 este profesor de filozofie și psihologie experimentală la Leipzig. În 1879 creează la Leipzig primul laborator de psihologie experimentală, inaugurând astfel etapa științifică a psihologiei.

Scrieri

• 1862: Beiträge zur Theorie der Sinneswahrnehmung ("Contribuții la teoria percepției"), Leipzig, Heidelberg: C. F. Winter
• 1874: Grundzüge der physiologischen Psychologie ("Fundamentel psihologiei fiziologice"), Leipzig: Engelmann;
• 1896: Grundriß der Psychologie ("Bazele psihologiei"), Leipzig: Engelmann;
• 1886: Ethik: Eine Untersuchung der Thatsachen und Gesetze des sittlichen Lebens ("Etică: O cercetare a faptelor și legilor vieții morale"), Stuttgart: Enke.
• 1904-1920: Völkerpsychologie (”Psihologie populară”) (10 vol.)

Note

Bibliografie

• D. P. Schultz, S. E. Schultz, Istoria psihologiei moderne, Editura Trei, 2012

Legături externe

• en Viața și opera la Stanford Encyclopedia of Phylosophy
• en Biografie la The Virtual Laboratory, Max Planck Institute for the History of Science, Berlin.